Reproş

ţi-am păstrat, iubire, multe
zile din prezenta-mi viaţă,
ţi-am promis că or s-asculte
doar de tine – nătăfleaţă!

mi le-ai luat cu nesimţire
garantându-mi fericirea.
azi îmi număr cu mâhnire
anii morţi – dezamăgirea.

dacă tu, nelegiuito,
ai fi spus la prima boare
cât poţi fi de-nşelătoare!…
dar n-ai zis nimic – urâto!