iulie
iulie 21, 2010
nici eu nu ştiu ce m-a apucat
în vara aia de mila ta
am început să râd ca o nebună
şi tu te uitai prostit
la mine nici o durere nu lasă
urme sunt peste tot dar nu
se văd luminile din ochii
oamenilor li se sting iubirile
mereu vor fi poveşti ca a mea
rătăcireprinnoapteadefocadeznădejdii.
Reclame
One Comment
leave one →
Acum citesc cu adevarat randurile astea, desi prima oara cand le-am citit mi-au placut, acum pot spune ca-s geniale.
Am toate poeziile tale, cele publice, si inca mai imi trebuiesc cateva sa facem un volum. Ia zi „my little genius” ?! o facem ?!