Skip to content

Take my hand, We`re off to Never – Never Land.

Iulie 29, 2010

„Acesta e secretul asemănării surprinzătoare între fecioara sfântă care se sacrifică pentru cei bătuţi de soartă şi criminalul ideologic, şeful serviciului secret, a cărui viaţă e consacrată fără ezitare eliminării adversarilor, sau străinilor, sau duşmanilor revoluţiei: modestia lor. Faptul că se mulţumesc cu puţin. Religiozitatea lor care se ghiceşte de departe. Obiceiul de a-şi plânge de milă pe ascuns răspândind în jurul lor megawaţi de sentimente de culpabilitate. Ostilitatea atât a „fecioarei” cât şi a inchizitorului faţă de tot ce ţine de „lux” sau „plăcerile vieţii”. Misionarul devotat şi cel care urmăreşte puritatea rasei, însetat de sânge: acelaşi comportament prudent. Aceeaşi politeţe rafinată. Acelaşi miros de acreală nedefinită emană din amândoi. Acelaşi fel ascetic de a se îmbrăca. Acelaşi gust (sentimental, banal) în muzică şi în arte. Şi mai ales acelaşi vocabular activ, caracterizat prin clişee şterse, modestie, evitând orice grosolănie de limbaj, „toaletă” în loc de WC, „s-a stins” în loc de „a murit”, „soluţie” în loc de „exterminare”, „purificare” în loc de „masacru” şi, desigur, „mântuire, izbăvire”. Sloganul lor comun: „Nu sunt decât o rotiţă neînsemnată”. („Sunt o rotiţă” – deci exist.)”

fragment din romanul „Cutia neagră” – Amos Oz

Anunțuri

26

Iulie 23, 2010

de ani. Mamaia mea mi-a urat cât am acum înmulţit la patru. Ceea ce, după umila mea părere, este cam mult. :)) Dar e drăguţă dorinţa ei. Şi sinceră. Pot să bag mâna în foc pentru asta.
Hai, să-mi trăiesc şi, mai ales, să-mi trăiţi! 😉

Back in Black

Iulie 22, 2010

Pentru că azi ai fi împlinit 22 de ani şi nu ştiu cum se spune „la mulţi ani” dincolo de noi. Ştiu însă că nu ai plecat definitiv, te-ai întors în fiecare zi, nu te-ai pierdut în bezna uitării. Vei reveni de fiecare dată cu hotărâre, cu determinare, cu optimismul care te caracteriza şi cu care ne dădeai mereu peste mâinile tremurânde de la atâtea şi atâtea drame. Să fie pentru sufletul tău bun!:

iulie

Iulie 21, 2010

nici eu nu ştiu ce m-a apucat
în vara aia de mila ta
am început să râd ca o nebună
şi tu te uitai prostit
la mine nici o durere nu lasă
urme sunt peste tot dar nu
se văd luminile din ochii
oamenilor li se sting iubirile
mereu vor fi poveşti ca a mea
rătăcireprinnoapteadefocadeznădejdii.

Aşteptare

Iunie 2, 2010

„Dacă, aşteptând să se răcească puţin cafeaua, te aşezi pe canapea şi îţi laşi peoapele să coboare – te miri singură cât de repede începe mintea să ţi se împăienjenească a somn… Da, o oboseală atât de mare… O istovire pe care o simţi în fiecare fibră, în vreme ce gândurile îşi încetinesc rotirea – fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mişcându-se tot mai lent, până când nu mai eşti un ghem bine strâns, eşti doar o pată care suge, se întinde şi se lăţeşte, şi în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară neagră se închide şi se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de nelinişte, ritmic. E târziu, e foarte târziu, măcar o clipă să uiţi că n-a venit, că e târziu, bocănitul surd al sângelui în tâmple, în urechi, în mijlocul ghemului trage firele până la capătul lor depărtat, curentându-te. E târziu, e târziu, dar acum-acum-acum-acum are să vină, ai să-i auzi paşii prin curte, acum-acum-acum îi auzi? îi auzi? are să vină? n-are să vină? Acum, acum ai să-i auzi paşii prin curte, pe scară, în faţa uşii, nimic, decât tic-tacul pendulei din hall, ca o răsuflare străină, egală, ca o prezenţă străină, mereu alături, mereu nevăzută, care te urmăreşte, e atât de uşor să se ascundă printre mobilele vechi, în penumbra prăfuită a casei, ca să te urmărească, şi inima, care va plesni sub strânsoarea neagră, şi firele care se trag ritmic, care se strâng, curentându-te de nelinişte până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale şi întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat şi bocănitul sângelui, mereu şi mereu, geamul ce dă afară în curte luceşte de noapte şi niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut alături, care te urmăreşte, şi nici telefonul nu sună măcar. Trosneşte doar boazeria casei, doar scara, e târziu, e tot noapte, tot linişte, tot n-a venit şi, desigur, nici nu va mai veni vreodată…”

fragment din romanul „Dimineaţa pierdută”Gabriela Adameşteanu

Reproş

Aprilie 12, 2010

ţi-am păstrat, iubire, multe
zile din prezenta-mi viaţă,
ţi-am promis că or s-asculte
doar de tine – nătăfleaţă!

mi le-ai luat cu nesimţire
garantându-mi fericirea.
azi îmi număr cu mâhnire
anii morţi – dezamăgirea.

dacă tu, nelegiuito,
ai fi spus la prima boare
cât poţi fi de-nşelătoare!…
dar n-ai zis nimic – urâto!

Leapşa

Februarie 21, 2010

de la Floryn.

Cică aşa sunt eu. Conform astrelor. Da` cine „ie” astrele astea, dom`le?! Bine, recunosc că sunt frumoasă, seducătoare, inteligentă, creativă, intuitivă, cu simţul umorului bine dezvoltat, într-un cuvânt, fascinantă; dar superficială, nerezonabilă şi lipsită de tact io?! Niciodată! :)) Serios acum, treaba aia cu blănurile şi bijuteriile chiar nu mi se potriveşte, de exemplu. Şi nici cu roşul nu mă iubesc pasional. Ne-am despărţit acum câţiva ani pentru că am ars-o eu mişeleşte cu negrul, verdele şi albastrul.

Femeia leu:
Se expune continuu – o piatră preţioasă într-o vitrină în faţa căreia se opresc trecătorii să o admire. În societate se consideră ornamentul feminin cel mai strălucit, chiar dacă stă vremelnic în culise aşteptând semnalul prin care este chemată la rampă. Pentru ea nimic nu este mai important decât să fie admirată şi dorită de bărbaţi. Propriile sentimente nu sunt atinse întotdeauna. Într-o oarecare măsură oferă spre vânzare sexul, al cărui onorariu se rezumă doar la satisfacţia de a şti care este valoarea ei. Ea nu trebuie să însemne mult pentru partener, ci trebuie să fie doar unică şi singură. Pentru ea în schimb nu există această restrângere. Îşi doreşte libertatea să umble de colo-colo şi să îşi găsească victimele – de obicei nu e necesar să caute prea departe… Este cel mai agreat vânător din anturaj. Iubeşte oamenii dar este egocentrică. Domină, dar cu prestanţă şi este cochetă dar blajină. Fiinţă plină de contraste, priveşte problemele altora dar raportate la ale ei. Este temperamentală, necalculată şi ademenitoare. Sentimentele ei sunt adesea superficiale. În puţine cazuri se îndrăgosteşte cu adevărat. Îi lipseşte putinţa dăruirii, nu se poate subordona cuiva. Dacă o relaţie se desfăşoară fără griji şi prea comod, devine leneşă şi în blazarea ei abia se mai preocupă de a fi activă la pat. Ca urmare, adesea se stinge focul pe care l-a aprins în partener. Fără stimularea necesară din partea partenerului, dorinţele ei se estompează. Spre a-şi desfăşura laturile ei cele mai bune, are nevoie de variaţie. Aşa ia naştere un baraj în care se împotmoleşte deoarece este indolentă. Poate fi fidelă celor care o iubesc dar dacă această dragoste slăbeşte se simte îndreptăţită să hoinărească. Adesea o poţi întâlni într-o relaţie de trio cu doi bărbaţi, înselandu-l pe unul cu celălalt. Ea tronează ca o regină. Este fericită doar când este în centrul atenţiei. Dacă cineva nu corespunde aşteptărilor ei, nu caută niciodată vina la ea. Dacă suferă un eşec sufletesc, dramatizează şi se complace în rolul de tragediană. Vânează efecte, nu sentimente autentice. În realitate cele mai multe tragedii care i se întâmplă sunt provocate chiar de ea. Se consideră idealistă şi acesta este motivul pentru care ar avea decepţii. În realitate tinde să-l prefere pe cel nepotrivit şi să-l îndepărteze pe cel potrivit printr-un comportament necugetat şi extrem de pretenţios. Are un mare talent de a se face nefericită. În chestiuni pecuniare este o uşuratică, cheltuieşte cu plăcere în special pentru ea însăşi, ca o fiinţă căreia îi place luxul. Preferă un partener care posedă mijloacele care îi permit să toarcă fără grijă. Este o clientă obişnuită a confortului. Îşi cumpără cu fervoare rochii ţipătoare, iubeşte bijuteriile, blănurile, îşi împodobeşte interiorul locuinţei folosind exclusiv culoarea roşie. Face cadouri costisitoare şi invitaţii extravagante. Gazdă primitoare, nu se sfieşte de costuri pentru a-şi distra musafirii. Nu-i convine însă să fie surprinsă de un musafir nepoftit. Cum poate îndrăzni cineva să vină la ea neanunţat? Alte femei o invidiază pentru că este observată imediat de către bărbaţi. Atrage bărbaţii uşor considerând probabil că este dreptul ei ca aceştia să-i cadă la picioare. Zâmbetul ei acordat unui bărbat poate fi înşelător. Nu înseamnă neapărat că acela ar impresiona-o. Are doar dorinţa fierbinte, incurabilă de a fi admirată şi va cocheta mereu pentru a obţine acest lucru. Însoţitorul ei nu trebuie să-şi permită nici măcar o clipă să o facă să se îndoiască de faptul că ea este soarele care străluceşte pe cerul vieţii lui. Altfel situaţia devine insuportabilă. Lipsă de tact? Bineînţeles. Dar aşa stau lucrurile şi bărbatul care o doreşte va trebui să înţeleagă această mică ciudăţenie. Are o predispoziţie sănătoasă spre umor. Iar când cineva va insista în explicaţii va râde din răsputeri. Râde cu glas tare, iar dacă se transpune în rolul povestitorului de glume va fi un clown excelent. Are o foarte mare înţelegere pentru poante. Dacă semnul ei are relaţii favorabile cu alţii, ea poate deveni creatoare. În domeniul intelectual este îndrăzneaţă şi plină de fantezie. Este mereu dornică de escapade. Profesional excelentă, dar colaborarea este dificilă. Pretinde ca ceilalţi să se comporte aşa cum vrea ea. Este talentată dar adesea se prezintă cu foarte puţin. Orice rutină o plictiseşte, se va strădui mereu să evite monotonia. O atrag depărtările, îi este dor de locurile romantice de pe afişele agenţiilor turistice, iar dacă este vorba de călătorie, savurează mai mult plăcerile premergătoare voiajului. În tot ceea ce face se opune criticii. Nici autocritica nu o practică. Pentru anturajul ei este adesea greu de suportat.
Viaţa sexuală a femeii leu:
Ea nu îl aşteaptă pe bărbat în mijlocul drumului, având convingerea că orice bărbat trebuie să se considere fericit că o va avea. Ea nu vede de ce ar trebui să-l ademenească. Îi place ceea ce se numeşte „jocul nevinovat de-a dragostea”. Nu tânjeşte după bărbat, este prea mulţumită de sine, spre a deveni agresivă sexual. Urmăreşte un singur scop: să fie admirată. Comportamentul ei lasciv, seducător este şi greoi. Se pare că are conştiinţa intuitivă că ar influenţa puternic bărbaţii. Un mic semn cu degetul şi ei se vor grăbi să-i facă pe plac. De fapt să-i stea la ordine, nefiind vorba de o invitaţie, pentru că nu-şi poate imagina că un bărbat ar îndrăzni să nu-i stea la ordine. Dacă un iubit înseamnă ceva pentru ea, poate să se aştepte să fie tratat regeşte. În propriul ei cămin creează o atmosferă de strălucire şi frumuseţe în care-şi tratează cu mărinimie musafirii. Deşi se îmbracă strident nu o face cu scopuri seducătoare ci pentru a-şi manipula iubitul, şi asta este ceva diferit. Când a sosit momentul, începe să se dezbrace cu mişcări leneşe, cu voluptate – mai puţin pentru plăcerea lui decât pentru a ei. Vai de cel care înţelege greşit sau care încearcă să o posede repede cu forţa. Leoaica îşi va arăta ghearele. Nu are dorinţa de a fi originală sau inventivă la pat. Este pentru drumul lung şi convenţional. Aşa i se pare simplu şi just. Dacă pasiunea ei se trezeşte deodată, devine o parteneră cu reacţii sexuale puternice şi cicatricele multor bărbaţi dovedesc asta. Atunci ea aşteaptă să fie lăudată. Ea ştie că este o fiinţă cu o voluptate sănătoasă – regina pisicilor sălbatice. În actul sexual încearcă să domine, dar se mulţumeşte în final cu egalitatea. Ca introducere îi place să-i fie atinse uşor obrazul, urechile şi gâtul. Îi place dacă bărbatul atinge cu limba interiorul coapselor ei. Metoda ei preferată este de a-l lăsa pe partener să parcurgă singur jumătate din drum pentru a se adapta apoi ritmului lui. Lumina trebuie să ardă pentru ca iubitul să-i vadă trupul şi să se exprime în cuvinte de laudă. Dorinţa ei bolnăvicioasă de a se expune are ca urmare preferinţa ei pentru poziţiile în care stă deasupra bărbatului, ca acesta să admire frumuseţea trupului ei. În poziţia aceasta îi place să se aplece astfel încât partenerul să apuce cu gura cât poate din sânii ei. Admiraţia partenerului e pentru ea o parte esenţială a actului sexual. Îşi alege cu grijă sutienul şi chiloţii ca să fie sigură că arată provocator. Poziţia ei naturală: pozitivă faţă de actul sexual, are o influenţă liniştitoare asupra unui partener lipsit de siguranţă pe bărbăţia lui. Este atât de convinsă că totul va merge bine, încât în final nu poate fi decât aşa. Doar norocosul o va poseda pe ea. Egoismul ei poate lua şi forme extreme. Este supărată că trăieşte într-o lume de bărbaţi, de aceea ea preia adesea rolul bărbatului în actul sexual. Nu este greu de înţeles de ce multe dintre femeile leu sunt lesbiene. Savurează dacă bărbatul îi introduce limba, atunci ea dictează ritmul până la orgasm. Dorinţa ei de dominare o împinge adesea spre adolescenţi care vor fi răsplătiţi prin a fi iniţiaţi în minunile vieţii sexuale, făcând din ei adevăraţi prizonieri ai dragostei.

Şi acum, ia leapşa şi tu, văduvo, şi tu, anno, că poate vă plictiseaţi.