Sări la conţinut

Ce-a iesit :D

octombrie 28, 2008

Poate multi dintre voi, citind acest blog, au ignorat pagina de poezie si tentativele noastre artistice [sau momente in care ne chinuie rau talentul :))], sau pur si simplu nu au realizat existenta ei, pierzand ocazia de a participa la un „joc” cat se poate de creativ si satisfacator… zic eu 😛

asa ca am decis sa va prezint un rezumat din ce-a iesit 😉

enjoy it…

  • Intr-o lustra veche, in negru-abajur,

In snur de lumina, slab, un oxiur,

Tremurat si singur, ca dupa o boala:

” – Poligraful mortii vesteste-a rascoala!”

***

  • cu lacrimi in ochi, ma urc intr-un copac…
    privesc apusul mov…si tac!
    sunt varza, am sufletul olog…
    cand vreau sa ma descarc…ma duc sa scriu pe blog!

***

  • mireasa a primit un porumbel,
    alb ca si ea, dar fara viata-n el…
    in zborul frant de sticla el parea
    singur ca o soseta fara de perechea sa.

***

  • urcand pe scara casei mele, am gasit un portofel…
    cand l-am deschis, iubitule!…a curs nisip din el…
    firele gri s-au imprimat pe pielea mea ca un pigment…
    nu pot sa te mai sterg din mine…sa’ncerc cu detergent?!…

***

  • – ai o bricheta, domnisoara? dar, vai, ce “boxe” ai, mi-e rau!
    hai sa te fac un suc, sa mor de nu te duc pe Marte!
    – mai bine ai deschide-o carte,
    ca e pustiu in capul tau! :))

***

  • cand ma strivesti cu-al tau pantof , de parca-as fi o coropisnita…
    raman doar bucatele si sange fara plasma, si-apoi tu ma arunci in pivnita..
    cand ma gandesc la ce faci tu….nu pot…e inefabil!…
    ca sa ma stergi de pe pereti… ai cumparat lavabil….

***

  • Un inefabil gand se naste-n mine,
    Bat un record,ma scurg prin viermii ce se scurg din nesimtire,
    O coropisnita innoata-n plasma amintirilor divine,
    Ma mint ca-i bine…

***

  • parfum de floare uscata, sclipire in ochii ei,
    o noapte ascunsa-ntr-un cufar haotic pictat cu idei –
    primise atata culoare! acum epilogul s-a scris:
    degeaba o doare tacerea – cuvantul e mort si totul e vis!

***

  • intai cu dalta am sculptat si-un monstru am inchipuit
    si-am fost artistul simplu,far’ de talent,fara nimic,
    am fost cel din metrou pe care nu dorea sa-l vada,
    urat si sumbru,ca ziua de noiembrie-n livada,
    iar ea ma vrea un zeu,fara a sti ca-mi cere
    cu degetele-n roca sa sculptez…sa simt durere.

***

  • te-am injectat in vene…mi-am desfacut garoul,
    astept sa vina ploaia…apasa prea greu norul…
    stiu ca m-ai otravit, degeaba incerc sa dreg cu lapte…
    iar din furtuna ce-o astept, ramas-au stinse soapte…

***

  • desi amintirile vorbesc, fotografia asta tace –
    ziua este oarba, umbre devin opace,
    stiloul nu mai scrie, nu-i mai gasesc benzina
    si nici cuvantul care se naste din lumina.

***

  • cand mi-am dat seama c-ai plecat, am urcat in rabla mea albastra…
    n-aveam prea mult la mine: un lant, un cort, un bol umplut cu pasta…
    vroiam sa te gasesc, sa iti marturisesc ca pot
    sa schimb ceva…sa redresez… ah! sunt un idiot!

*

Reclame
2 comentarii leave one →
  1. octombrie 28, 2008 2:05 pm

    si distractia de-abia incepe! :))

  2. noiembrie 2, 2008 12:04 am

    deep :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: