Ne-am adunat azi, acum, aici (a se citi cu inflexiunile glasului zglobiu al Andreei Marin)… ) Nu s-a adunat nimeni. Sunt doar eu şi cei 25 de ani pe care îi împlinesc în această minunată zi de vară.  Nu dau de băut. Nu fac nimic special. Specială sunt eu! ) S-ar putea totuşi să fiu nevoită să ies, nu de alta, dar mă dă modestia afară din casă!

Şiiii pentru că am zis de-atâtea ori că eeeeeuuu, când mă fac maaare, vreau să fiu Pink:

Vai, pentru mine?! Dar de unde am ştiut?! Dar nu trebuia să mă deranjez! )

Bat câmpii grav. Şi Notopic se temea că m-aş fi maturizat. Poate la anu`. (Sau poate nu).

Hai să fie iureş şi frenezie!

Twenty – five years and my life is still
Trying to get up that great big hill of hope
For a destination.

“Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din privelişti
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit…”

Nina Cassian, Voiam să rămân în septembrie

cum poţi să mă săruţi aşa fără să fii poet,
şi cum de n-ai în loc de buze stele,
şi cum de n-ai în ochi un cer secret?!

cum pot să fac în loc de dragoste, mirare
de-atâta prăbuşire în moment,
de-atâta vis-ncarcerat în dulcea încleştare?!

Am tot aşteptat momentul potrivit pentru a scrie acest post. Nu există aşa ceva. Nu ştiu şi nu vreau să-mi iau „adio” de la tine! Pot doar să-ţi promit că nu te voi uita câte zile oi avea!
Azi se împlineşte o săptămână de când ţi-ai pierdut viaţa în această tragedie pe care nu pot, nu am cum, refuz s-o accept şi s-o înţeleg! Astfel de evenimente ar trebui să fie interzise printr-o lege a firii, este absurd ca un tânăr de aproape 21 de ani să moară, d-apoi să moară aşa! Este absurd ca doi părinţi să rămână fără unicul lor copil! Este absurd să-ţi pierzi definitiv un prieten la jumătate de oră după ce ai vorbit cu el! Şi totuşi atât de real…
Nu prea am multe cuvinte. Au secat odată cu lacrimile. E ciudat că pot să zâmbesc din nou deşi mă gândesc la tine în absolut fiecare clipă?! Nu, asta e normal. Dureros de normal, aş spune eu.

”

Munib este un tânăr de 23 de ani din India. Munib vrea să se însoare. Munib îşi caută jumatatea. În România. Munib i-a scris lui Rucsiii un mesaj. Care sună aşa:

„ Salut..! Sunt Munib. Eu trăiesc în India şi de a lucra într-o călătorie în companie de marketing.

Ti-am vazut pe aici profil tagged.com. Cred că trebuie să fie obţinerea de sute de mesaje în fiecare zi de la mii de băieţi.

L-am vazut profilul dvs. şi tu pari a fi o persoană drăguţă.
Ochii reflecta adevărata persoană în tine şi Dumnezeu ne-a făcut atât de minunat şi atractiv.

Stiu ca este dificil de a avea încredere într-un tip de pe internet.
Caut o fată adevărat şi sincer.
Cineva care nu flirteze cu toate tipi de pe Internet.

Sunt un musulman.
Sunt singur. Sunt încă virgină, astfel cum a fost la mine in religie nu avem sex fără căsătorie. Şi nu vreau să rănit în dragoste.
Sunt sincer, adevărat şi o persoană foarte romantic.
Am o bună înţelegere şi plină de umor.

Vreau să iubesc pe cineva foarte mult.
Vreau sa traiesc cu tine.
Cred că arăţi foarte frumos, unic si destul de diferit de celelalte fete din România şi aşa am să vă trimită acest mesaj.
Caut o fata care vrea adevărat dragoste, şi nu de sex.

India este de doar câteva ore de către Aero avion.
Pot veni la tine, dacă vrei. Si atunci putem avea o legătură relatie.
Sper ca mesajul meu nu deranjez.
Ai un baiat prieten?
Se aşteaptă răspunsul dumneavoastră.
Cu respect,

Munib”

Încă mă cert cu Rucs în încercarea mea disperata de a o convinge să-i răspunđă băiatului. Lui Munib.

Acum o las pe Ada să ne explice:

să nu mai plângi - îmi spui – acum e totul rece,

în mine tăcerea urlă a pustiu,

în tine tăcerea urlă a târziu,

Iubirea trece?

să nu mai plângi – îmi spui - azi nu mai doare;

te-ai întrebat vreodata de ce oamenii dispar

ca visul de copil după un gust amar?!

Iubirea moare.

Între timp, eu mă gandesc:

îmi îmbrac retina

în portocaliul

primului răsărit,

îmi sorb nemurirea

cu paiul

dintr-o singură rază

născută

din generozitatea ochiului

pe care cerul

a îndrăznit

să-l creeze.

De la rrimuna.
Treaba merge aşa. Printr-o metodă eficientă de statistică ), se intră în pc-ul personal în folderul de poze, mai precis în al 4-lea, iar din el se alege (şoc!) a 4-a fotografie şi se postează fix pe blog! Aceasta se asezonează cu descriere, după gust! )

So…

Ziua: 10 iulie 2007. Locaţie: 11 Trepte, Medgidia. Protagoniste: eu şi Rucs`. Story: mai e nevoie?! )

Dau mai departe către Anna şi No Topic .

şi m-am trezit într-o dimineaţă,
şi locuiam într-un cuvânt
cu care m-am spălat pe faţă
şi l-am lăsat să se usuce-n vânt,

şi-am hoinărit pe străzi murdare,
şi le-am imbrătişat, şi m-au durut,
şi-am vrut să fac eu o schimbare
dintr-un miracol care se lăsa văzut,

şi am fugit spre casa mea – răspunsul -
minunea-n care într-o dimineaţa m-am trezit -
dar de atâta timp cât îl bătuse vântul,
cuvântul meu era acum de (ne)rostit.

I`m loving it!