Take my hand, We`re off to Never – Never Land.

“Acesta e secretul asemănării surprinzătoare între fecioara sfântă care se sacrifică pentru cei bătuţi de soartă şi criminalul ideologic, şeful serviciului secret, a cărui viaţă e consacrată fără ezitare eliminării adversarilor, sau străinilor, sau duşmanilor revoluţiei: modestia lor. Faptul că se mulţumesc cu puţin. Religiozitatea lor care se ghiceşte de departe. Obiceiul de a-şi plânge de milă pe ascuns răspândind în jurul lor megawaţi de sentimente de culpabilitate. Ostilitatea atât a “fecioarei” cât şi a inchizitorului faţă de tot ce ţine de “lux” sau “plăcerile vieţii”. Misionarul devotat şi cel care urmăreşte puritatea rasei, însetat de sânge: acelaşi comportament prudent. Aceeaşi politeţe rafinată. Acelaşi miros de acreală nedefinită emană din amândoi. Acelaşi fel ascetic de a se îmbrăca. Acelaşi gust (sentimental, banal) în muzică şi în arte. Şi mai ales acelaşi vocabular activ, caracterizat prin clişee şterse, modestie, evitând orice grosolănie de limbaj, “toaletă” în loc de WC, “s-a stins” în loc de “a murit”, “soluţie” în loc de “exterminare”, “purificare” în loc de “masacru” şi, desigur, “mântuire, izbăvire”. Sloganul lor comun: “Nu sunt decât o rotiţă neînsemnată”. (“Sunt o rotiţă” – deci exist.)”

fragment din romanul “Cutia neagră” – Amos Oz