Limba care o vorbim, limba care o pocim…

  Bineînţeles că am greşit în mod inteţionat titlul. Bineînţeles că toată lumea va sesiza că nu am pus prepoziţia în acuzativ şi se va revolta că nu respect normele limbii literare. Bineînţeles că din aceste două variante, doar prima este credibilă. Din păcate.

 Oameni buni, nu am curajul şi nici ipocrizia de a declara sus şi tare că eu sunt o fină cunoscătoare a limbii române. Că eu nu greşesc. Sau că eu nu mai am o gramadă de lucruri de invăţat! Nu. Dar măcar încerc. Încerc să pocesc cât mai puţin spre deloc limba asta a noastră, care s-a transformat în “limba care este”. Că doar aşa  suntem noi, românii. Facem haz de necaz. Şi cam atât. Nu că n-ar fi umorul bun, dar tare mi-ar plăcea să trăiesc ziua în care nu vom mai avea motive majore de a râde pe seama celor care “mutileaza” limba română şi care se transformă (paradoxal) în modele, nici măcar în anti-modele, pentru majoritate.

 Prepoziţia PE care nu o mai utilizează decât foarte puţini cetăţeni, sau PE care dacă o folosesc, o folosesc când nu trebuie, mă obsedează din ce în ce mai mult în ultima vreme. O caut. O caut pe la televizor, în discursuri politice, în prezentările moderatorilor, în interviurile date de persoane publice sau de oamenii de rând. O caut în viaţa de zi cu zi, în dialogurile PE care le am cu trecătorii din viaţa mea, o caut la cei despre care am convingerea că nu mă vor dezamăgi. Uneori (nu mereu!) mă dezamăgesc şi ei… La fel cum se intamplă să mă trădez chiar pe mine insămi, pentru că, nu-i aşa, şi eu mai gresesc…

 E doar un exemplu de abatere. Cu adevărat trist este că pe zi ce trece fenomenul pocirii limbii române ia amploare.

 Iată unul dintre reprezentanţii “limbii care este”:

 Şi dacă cel de sus mai are “scuza” că e un om simplu, probabil fără prea multă şcoală la viaţa lui şi care îşi petrece timpul într-un penitenciar, am să-l reamintesc (deşi eu aş vrea să-l uit) pe ”TATA` LOR”, om cu funcţie şi pretenţii de mare primar orator:

 Vai de limba PE care NU o vorbim, ci de limba PE care o pocim!…î