What do I know? I know…
2008 mai 28
dimineata visul merge la plimbare,
se preschimba-n ploaie sau zapada
si in doua lacrimi pe obrazul lui Metatron
- daca ingerii plang intr-o lume utopica,
lasa-ma sa fiu abandonata de ganduri negre
ca sa putem salva fericirea Mesagerului,
dar si pe a noastra -
visul meu s-a oprit sa-si traga rasuflarea
chiar pe strada indiferentei tale;
tu ai trecut pe langa el si ai inchis ochii,
iar in momentul acela eu am tresarit in somn.
nu te grabi sa tragi concluzii pripite -
nici macar nu dormeam…
vreau sa ma opresc in Marele Intuneric,
doar sa ma opresc, sa stau nemiscata,
fara sa respir prea des, doar atat cat e nevoie
ca sa inteleg de unde a inceput, dar mai ales,
unde se termina!…




Intru in fiecare zi aproape sa ascult piesa asta – cred ca ai o gramada de vizite de la mine (:P sa nu zici ca nu te ajut la rating)
Oricum scrii frumos ca de obicei. Astept un volum de poezi la Humanitas care sa se intituleze asa: A.P. – (ne) rostitele